Satul era neschimbat.era exact asa cum il lasasem.ceata groasa era lasata peste case.mananc un strugure in timp ce merg pe drumul pustiu,iar gustul lui purpuriu imi inunda gura.pana si mirosul lui e purpuriu.mirosul se pierde treptat treptat.in timp ce ma apropii de o anumita casa,fara sa.mi dau seama ca acolo trebuie sa ajung,un miros de mere si scortisoara imi inunda narile.era exact ca in diminetile copilariei mele,cand ma trezeam si simteam mirosul de mere si scortisoara in fiecare coltisor al casei.am incetinit pasii si m.am oprit in fata unei case.m.am uitat la ea si am realizat ca aceea era casa in care copilarisem.gardul era alb,ca intotdeauna,poarta de un verde crud,cum numai vara il vezi.toate erau asa cum le lasasem.nimic nu se schimbase.sau cel putin asa credeam.
Puteai spune ca e toamna numai dupa copacii tristi cu ramurile goale,cu frunzele aurii in jurul lor,unele langa ei,altele duse probabil de vantul aprig mult prea departe.
m.am oprit.totul mi se parea acum mai urat pentru ca ea nu mai era acolo.ea dadea viata lucrurilor.fara ea nu mai aveau niciun sens.am stat cateva zeci de minute in fata casei,neavand curajul sa intru,poate pentru ca speram ca ea sa iasa din secunda in secunda pe usa din fata a casei.ma va pofti inauntru,ma va lua in brate si.mi va spune ca i.am lipsit si ca este foarte bucuroasa ca am trecut pe la ea.si cand voi pasi inauntru,de cum intru sa simt mirosul de mere si scortisoara.
Ea nu mai e!acele zeci de minute am stat nemiscata in fata casei,simtind prin vene mirosul de mere si scortisoara.nu mai era.mirosul era doar o iluzie,o amintire de.a mea,de care inca ma agatam,si speram ca poate e adevarata.dar nu era.fara ea,nici mirosul,nici casa nu mai aveau vreo semnificatie.toate erau amintiri a ceea ce a fost ea.toate erau amintiri a ceea ce am fost eu cat am fost cu ea.erau amintirile mele.amintiri de care ma agatam si inca ma agat doar pentru a mai avea cateva minute cu ea.sau poate de a avea iluzia ca le am.
satul era exact cum mi.l aminteam.era neschimbat cu exceptia unui singur lucru.
No comments:
Post a Comment