kick off the covers.

Nesiguranta?Poate.

Voia doar sa stie ca are un loc al ei.

Un loc in care poate alerga,in care isi poate ascunde secretele,un loc in care poate picta,canta sau dansa fara nicio retinere,stiind ca acela este cel mai frumos loc de pe pamant.Si este al ei.Doar al ei.

Chiar daca si-ar fi schimbat culoarea parului,credintele,hainele.Chiar daca ar fi inceput o noua viata,asa cum incepi o noua pagina a unui jurnal.

Nu pricepea insa de ce totul in jurul ei se prabuseste incet,dar sigur.

Traia in fiecare zi in aceeasi ignoranta,iar acest lucru o facea sa fie din ce in ce mai rece,mai retinuta,din ce in ce mai goala pe dinauntru.

Ajunsese sa se inchida atat de mult in ea,sa priveasca fiecare zi trecand pe langa si sa nu faca nimic,sa fie impacata sa ignore trecerea timpului.Sa stea doar sa il priveasca,sa zambeasca arogant,ironic, si sa treaca mai departe,nu pentru ca s-ar grabi,ci pentru simplul fapt ca nu ii pasa.

Privea toate acele fotografii,momente, derulandu-se in fata ei,mult prea nepasatoare pentru a le da prea mare importanta,mult prea somnoroasa pentru a mai simti,pentru a mai gusta,sau chiar atinge acele clipe,acele momente inghetate in timp.

Momente de care poate nu isi va mai aduce aminte,pentru ca atunci cand se va uita inapoi va vedea doar ceata.Pura ceata.

Stie ca acele clipe sunt pierdute pentru totdeauna,stie ca pierde o buna parte din viata ei,stie ca pierde prietenii,ca pierde anumite sanse,sanse carora le-ar fi acordat atentie,dar care acum nu mai erau importante.Cel putin nu pentru ea.Pentru ea de acum.

Nu poate descrie ce simtea,poate pentru ca era un sentiment nou pentru ea,sau poate chiar pentru ca nu mai simtea nimic.

Stia doar ca isi croise un drum sigur,o cadere brusca spre abisul ignorantei.Un loc sigur,unde nu va mai trebui sa ii pese niciodata.

Ii dezamagea pe toti cei din jurul ei,simtind nimic altceva decat oboseala.

Nesfarsita oboseala.Ignoranta.