stateam si ma gandeam zilele trecute oare din ce e facut universul?se zice ca noi suntem universul dar cum am putea fi noi totul daca noi suntem nimic?ne nastem,crestem si apoi murim...pe cand el...universul...ramane acelasi...un critic necuvantator al timpurilor trecute,prezente si viitoare...
ma uit la cer si mi se pare ca ma sfideaza...mi se pare ca este putin arogant pentru ca stie ca el va dainui pentru totdeauna si eu nu...ma intristeaza.
daca te opresti pentru o secunda si privesti in jurul tau...daca doar pentru o fractiune de secunda te.ai opri si ai analiza...ai vedea ca oamenii sunt mult prea grabiti ca sa le mai pese...o mamica isi duce grabita copila mult prea somnoroasa pentru a o urma la gradinita...un sofer se grabeste sa ajunga probabil la servici...un copil isi cara resemnat ghiozdanul mult prea greu...un cersetor se grabeste printre masini...si toate astea pentru ce?pentru nimic.pentru ca in cele din urma sa plecam...fara ca macar sa ne fi bucurat de micile placeri ale vietii...oamenii au uitat ce inseamna fericire...sunt atat de grabiti incat nu mai au timp nici sa vada in jurul lor...
o fetita s.a apropiat de mine si m.a intrebat ce fac...atunci am realizat ca am stat mai mult de o secunda si ca am iesit din ciclul acasa-scoala-acasa.timp de cateva minute am analizat lumea mult prea grabita pentru a ma lua in seama...numai fetita aceea cu ochi mari si par castaniu m.a putut observa...fetita aceea careia probabil mama ii citeste povesti cu zane si printi inainte de culcare si care nu a uitat inca sa viseze...probabil ca in acest moment sunt singura care face acest lucru...
No comments:
Post a Comment